Limbajul animalelor, Ted Andrews
Păsările au o mitologie şi un misticism străvechi. În majoritatea societăţilor, animalele erau semne vizibile ale forţelor invizibile, iar oamenii şi-au dat seama că puteau înţelege Divinitatea prin creaţiile Sale. Acest lucru era adevărat, în special pentru păsări. Comportamentele, caracteristicile şi alte calităţi ale păsărilor au dobândit o semnificaţie atât naturală, cât şi supranaturală.
Păsările erau deseori considerate zeităţi sau gânduri ale zeităţilor. În mitologia Norvegiană, zeul Odin a avut doi corbi ca mesageri, Hugin (Gândul) şi Munin (Memoria). În mitologia Americii Centrale, zeul aerului, Quetzlcoatl, este cel mai des descris ca fiind un şarpe cu pene. În tradiţia amerindienilor, Pasărea Tunetului este o creatură spirituală, care are o mare putere şi măreţie creatoare. Zeul egiptean Horus este de obicei descris ca fiind o creatură cu cap de şoim, în timp ce Maat, zeiţa egipteană a adevărului, este deseori desenată având o pană de vultur. Pentru hinduşi, păsările reprezentau o înaltă stare de a fi.
Legendele, folclorul şi mitologiile sunt pline de creaturi înaripate care au influenţat umanitatea în multe moduri. Pegas este calul înaripat grec. Harpiile erau femei cu chip de pasăre, iar grifonul antic este o combinaţie de animal cu aripi mari şi cap de pasăre. Pasărea Phoenix este o pasăre mitică care a ars în focurile sacrificiului şi apoi s-a ridicat din propria cenuşă. Majoritatea poveştilor despre contactul cu îngerii descriu aceste fiinţe cu aripi, reflectând caracteristici asemănătoare păsărilor.
Pentru oamenii primitivi, păsările erau zei. Păsările puteau provoca tunete şi aduceau ploaia. Aripile lor împănate şi zborul lor influenţau imaginaţia oamenilor. Datorită acestei abilităţi unice de a zbura, păsărilor le-a fost acordată multă importanţă mistică şi simbolică. Păsările prevesteau moartea şi puteau aduce atât noroc, cât şi ghinion. Păsările erau deseori văzute ca îngeri şi învăţători sau ca diavoli şi distrugători. Mulţi credeau că ele erau sufletele celor morţi. La cursul de catehism pe care l-am urmat când eram foarte tânăr, o călugăriţă ne-a spus o poveste despre cum un copil devenea pasăre, dacă murea înainte de a fi botezat.
Păsările sunt unele dintre cele mai vechi forme de viaţă de pe planetă.
Mulţi oameni de ştiinţă credeau că păsările au evoluat din reptile cu 140.000.000 de ani în urmă. Cea mai veche pasăre cunoscută de umanitate este Archaeopteryx, termenul grec pentru „aripa străveche”. Fosila acestei păsări, datând din ultima perioadă a Jurasicului, arată că avea o coadă ca de şopârlă, fălci cu dinţi ascuţiţi şi gheare la articulaţia exterioară a aripilor.
Zborul este un mijloc de a părăsi pământul şi de a te ridica la ceruri. Este un mijloc de a coborî din Cer pentru a ateriza pe Pământ. Păsările sunt podul de legătură dintre oameni şi divin, Pământ şi Cer. Ele sunt simbolurile transcendenţei, ridicarea deasupra naturilor joase. Ele reflectă îmblânzirea sau ridicarea deasupra naturii juvenile. De multe ori, eliberarea din orice stare existenţială care este prea rigidă, finală sau imatură este reflectată prin simbolistica şi apariţiile păsărilor. Ele sunt ultimele simboluri ale transcendenţei şi ale eliberării de orice tipar al existenţei pentru a trece la unul superior.
În cartea sa, Limbajul animalelor, autorul Ted Andrews spunea: „Păsările reflectă uniunea conştientului cu inconştientul. Ele reflectă îndeplinirea unei realizări complete. Datorită abilităţii lor de a zbura, ele sunt asociate cu aspiraţia, intuiţia, frumuseţea şi levitaţia. Păsările sunt o sursă de imaginaţie creatoare şi au abilitatea de a trezi în noi propriile niveluri de magie.
Fiecare pasăre are propriile ei calităţi şi caracteristici unice. Analizarea celor pe care le întâlneşti, te va ajuta foarte mult să recunoşti şi să foloseşti propriile tale abilităţi creatoare. Fiecare are abilitatea de a te ajuta în propria ta viaţă să realizezi faptul că, fiecare zi a vieţii tale prezintă oportunităţi de a zbura spre noi înălţimi”.